Intru grabita in camera lui Rares cu un castron plin de cirese.
Cand sta la masa lui de scris, lumina ii bate cumva direct in parul dezordonat si pe caietul pe care scrie concentrat, cu mana stanga.
Ma uit la el a mia oara cu gura cascata de parca ar fi venit de pe o alta planeta si incerc sa inteleg cine eram inaintea lui.
Vad iar cum mana stanga se misca vioaie si niste bucle blonde se scutura din cand in cand, rebele. Atunci mana dreapta se intinde hotarata dupa guma de sters.
Ma uit la ursii de plus, masinile si dinozaurii din cutia de jucarii care au amutit toti, uimiti si ei de atata liniste.. Parca sunt o armata disciplinata care asteapta semnalul de lupta.
Incerc sa fiu si eu la fel, serioasa si tacuta, cu ochelarii pe nas, cu castronul de cirese in mana.
Rares ridica doi ochi intrebatori spre mine, un zambet ca o arma mortala ma atinge razant si stiu sigur ce urmeaza:
-Mami, mai avem ciocolata?
-Nu cred…Da’ uite niste cirese!! Din alea superdulci si zemoase – pline si de vitamine si super sanatoase, zic eu repede cu entuziasm. Si lui Baloo ii plac ciresele… yam , yam…
-Mamaaaa, pe bune? Crezi ca nu stiu ca Baloo e de plus si nu mananca nicio cireasa?
-Si… mai stii cand mi-ai dat visine? Am uitat sa-ti spun ca sunt chiar periculoase!
-Visinele??
-Da, poti sa-ti pierzi vederea din cauza lor. Cand am gustat-o pe prima, brusc mi s-a inchis ochiul drept!
Ma duc sa caut ciocolata si sa mor de ras.
